Imperfectul atat de perfect

17 aprilie 2011

Imperfectul atat de perfect

Relatiile perfecte nu exista, la fel cum nici oameni complet imperfecti n-au existat. Trecutul are mai multe forme ca prezentul dar e searbad in fata viitorului, fie el anterior sau nu. Avem cu totii boccele ticsite cu amintiri, cu oameni si sperante, pe care le purtam nedrept de permanent in inima si-n minte. Impartasim nemilosi din istoria apusa dandu-i puteri nemarginite si nemeritate in fata actualitatii. Sporovaim pomeniri si pomelnice lacunare din care-am sters raul si-am pastrat tot binele... si toate astea-n ciuda noului venit. 

Confundam indicativul cu trecutul si mandatam viitorului mai mult ca perfectul, fara a-i da insa sansa de a porni de la zero. Ca sa ajungem cu adevarat in prezent ne luptam cu tot trecutul si, de cele mai multe ori, il biruim abia cand il substituim. 

Analizele pe text nu mai au farmecul si relevanta de altadata iar caracterizarile de personaje si-au pierdut utilitatea.

Ne trezim intr-un du-te-vino continuu intre trecutul celuilalt, prezentul nostru si viitorul cui apuca. Si e crunt de obositor!